Cuvinte pentru Tata
Pentru tata, cu admirație, care de curând a trecut printr-o grea încercare de viață, pe care doar el a putut să o facă să fie ușoară.
Tata are optzeci și șase de ani, bătuți pe muchie, împliniți în ianuarie, în ziua de Trei ierarhi.
De când îl știu, îl știu optimist, hâtru uneori, bonom, generos.
I-a plăcut să își trăiască viața, i-au plăcut prietenii, petrecerile, mâncarea și vinul bun.
Rămas fară tată de la vârsta de trei ani, a crescut aproape singur, mai mult printre străini, căutând să învețe o meserie, să își facă un nume, un rost. Școala vieții i-a fost cel mai bun profesor, însă a știut întotdeauna să își aleagă modelele, să nu se abată de la drumul drept, să țintească tot mai sus în viață. Așa a ajuns să fie, din băiat de prăvălie, mai întăi casier, iar apoi gestionar la magazinul din sat, de unde a și ieșit la pensie.
Om gospodar, muncitor, ambițios, luptător, răzbătător, supraviețuitor, iar pentru mine, veșnic nemuritor.
Și-a câștigat respectul oamenilor din jur și al întregii comunități și nu există om din comuna noastra să nu îl cunoască.
Tata….
Autodidact, deține o caligrafie impecabilă, despre care povestește că a dobândit-o exersând de zeci de ori câte o literă care îi plăcea cum arăta.
Are un mare talent de narator și te captivează povestindu-și amintirile, ca și când le-ar retrăi atunci. Cu detalii precise și ochii umezi e din nou băiatul de prăvălie de cândva …. Copilul rebel, prea devreme matur, prea bătrân înțelept…
În copilărie mă fascina spunandu-mi povești, (de care ulterior am aflat că erau în mare parte inventate de el), dar și despre Anna Karenina, ori alte personaje de prin cărțile pe care le citea.
Tata…
E mândru, nu cere și nu accepta cu ușurință ajutorul cuiva.
De cele mai multe ori spune “Nu” la orice, dar daca ai suficientă răbdare cu el, ajunge să te asculte și să accepte.
Își iubește familia, casa, curtea, grădina, cățelul și nu se lasă înduplecat să stea prea mult la oraș. E asemenea unui copac secular, pe care nu ai cum să îl dezrădăcinezi și să îl replantezi în ghiveci.
Tata…
Modelul meu, eroul meu, tiparul de bărbat pe care, poate, l-am căutat multă vreme inconștient.
Am moștenit de la el, fară niciun dubiu, puterea de a lupta, de a nu renunța, optimismul și bucuria de a trăi viața, dar și respectul. cinstea, onoarea, demnitatea.
Tata…
Uneori, l-am criticat, l-am nedreptățit, l-am judecat. Până în ziua în care am înțeles că tot ce am eu de făcut, ca și copil, nu este să fiu mediator intre părinții mei, ci să îl respect.
Să îi acord respectul cuvenit ca părinte, cap de familie, înaintaș al meu în neam.
Tata…
Sunt bucuroasă că pot să îi spun, ori de câte ori am ocazia, că îl iubesc.
Îl văd cum se uita la mine încurcat și nu știe ce să facă cu asta. Pe vremea lui, oamenii nu aveau timp de vorbe din astea, de declarații, aveau lucruri mult mai importante de făcut.
Chiar și pentru acest lucru îi sunt recunoscătoare, pentru sacrificiul tandreții și tinereții lui, de a ne construi noua o viață mai buna.
Tată…
Sărut mâna, pentru că sunt copilul tău !