Oglinda invizibilă a reacțiilor tale
Oglinda invizibilă a reacțiilor tale
Adevărul nevăzut din spatele emoțiilor
Ți s-a întâmplat vreodată să simți că te enervează cineva pe care l-ai văzut doar în treacăt, dar să nu îți poți explica exact de ce?
Sau să simți o tensiune inexplicabilă față de o persoană pe care abia ai cunoscut-o?
Ei bine, aceste momente nu sunt întâmplătoare. Ele sunt ca niște ecouri ale unor experiențe trecute, declanșate fără să fim conștienți de ele.
Mult timp am fost direcționați să privim mai mult spre ceea ce se vede în afară, decât spre ceea ce se simte înăuntru. Iar atunci când nu știm să traducem ce trăim, emoțiile noastre ajung să vorbească în locul nostru — prin ton, expresie sau atitudine — chiar fără să vrem.
Am descoperit asta pe pielea mea într-un loc aparent banal – un troleibuz aglomerat. Nu știam atunci că o simplă călătorie avea să îmi dezvăluie rădăcina unei emoții adânc ascunse.
Într-o dimineață, în timp ce mergeam cu troleibuzul către serviciu, dau să îmi notez o idee ce tocmai îmi venise. Scot repede carnețelul din geantă și incep să scriu când, deodată, am simțit o senzație de disconfort. În primul moment nu mi-am dat seama ce era, dar fiind puțin mai atentă, am observat o senzație de iritare.
Am început să îi dau atenție ca să înțeleg mai bine. Așa am constatat că, de fiecare dată când șoferul frâna brusc, ne dădea tuturor un „brânci”. Crezând că doar frâna bruscă e de vină, mi-am văzut mai departe de scris.
Dar procesul se tot repeta și îmi era din ce în ce mai greu să fiu atentă la ceea ce făceam. Punctul culminant a fost atunci când troleibuzul era oprit la semafor iar șoferul făcea aceeași manevră – accelera și punea frâna brusc, făcându-ne pe toți să ne pierdem echilibrul.
„Ce anume mă deranjează cu adevărat?”, m-am întrebat.
Abia un moment mai târziu am aflat răspunsul.
La următorul semafor, șoferul a scos capul pe geam și a vorbit cu cineva. Fiind atentă la tot ce se întâmpla, am observat că atitudinea lui stârnea ceva în mine. Am ridicat capul și l-am privit cu și mai mare atenție.
Deși i se adresa celuilalt în glumă, avea un soi de aroganță atunci când vorbea, ce pentru mine însemna: „Nu-mi pasă de tine”.
“Evident că nu-i pasă, din moment ce ne deranja pe toți cu frânele puse brusc”, mi-am zis în sinea mea.
– Dar ce legătură să fie între frâna bruscă și ce simt?
– De unde cunosc, oare, această senzație? Cu siguranță, este ceva ce am mai simțit și altadată.
Deodată am avut o revelație.
În acel moment am realizat că iritarea mea nu era provocată de frâne, ci de o amintire din trecut.
„Nu-mi pasă de tine” era ceva ce simțisem de multe ori în copilărie.
Ca într-o secvență de film, mi s-au derulat pe repede-înainte toate acele situații în care îmi spuneam plângând: „nimănui nu-i pasă de mine”.
Mi-au dat lacrimile. E incredibil cât de reală se simțea suferința, chiar și după atata timp. Deși atât eu, cât și tot ce se întâmpla în jurul meu, eram la zeci de ani distanță, parcă mă transportasem în timp.
Acea emoție a copilului neînțeles îmi recrease acum scenariul ca să o văd și să o înțeleg.
Deodată, s-a făcut liniște în interiorul meu. Furtuna dispăruse. Am pus în loc gânduri de recunoștință către omul care, fără să știe, mi-a făcut cel mai mare cadou.
Mi-a dat ocazia ca, în prezent, să îmi descopăr o emoție nevindecată din trecut. Iar asta nu s-ar fi întâmplat dacă nu m-aș fi observat în mod conștient.
Acea dimineață mi-a arătat un mare adevăr: multe dintre reacțiile noastre spontane ascund emoții vechi, nevindecate, îngropate adanc.
Dacă nu suntem conștienți de ele și le ignorăm, ele ne vor conduce pașii fără ca măcar să știm. Dar, dacă le privim cu atenție, le putem transforma în indicii prețioase care ne arată adevărul despre noi.
Ce poți face când te cuprinde o emoție „din senin”:
- Oprește-te și fii în contact cu corpul tău. Observă ce senzații apar.
- Dă-i un nume acelei senzații. Poate e enervare, furie, teamă, tristețe, dezamăgire?
- Gândește-te dacă ai mai simțit vreodată această emoție. Poate în trecutul tău sau legată de persoane importante din viața ta.
- Stai cu emoția. Nu o respinge sau minimiza. Permite-ți să o simți, să o observi.
- Notează sau vorbește despre ea. Poate ajută să scrii sau să spui cu voce tare ce simți, astfel începi să o înțelegi mai bine.
Fii atent și prezent ca să poți descoperi adevărul ascuns din spatele reacțiilor tale.
Pentru că doar în starea de prezență poți să te cunoști mai bine pe tine.
Dacă te-ai întrebat și tu ce se află în spatele emoțiilor tale și vrei să explorezi mai adânc aceste trăiri, dacă vrei să înveți cum să le gestionezi mai bine în viața de zi cu zi, te invit să îmi lași un mesaj.
Uneori, o conversație deschisă este tot ce ne trebuie ca să începem să înțelegem mai bine ceea ce simțim.
Hai să vorbim!
