Ce faci când lucrurile o iau razna?

Ce faci când lucrurile o iau razna?

Cum să gestionezi situațiile neașteptate fără stres

Mie îmi place să am lucrurile organizate. Pe categorii, pe scop, cronologic șamd. Dar cui nu-i place să își organizeze treburile, să facă un plan și să se țină de el? Să își vadă de activități în liniște și la finalul zilei să simtă satisfacția că a făcut ce si-a propus.

Sigur că ne place, doar că realitatea nu cooperează mereu atât de frumos.

De multe ori, exact când ai nevoie de concentrare și liniște, apar din senin zeci de alte taskuri, precum capetele hidrei din poveste.

Cereri neașteptate, urgențe care nu erau pe listă, situații care se complică pe parcurs, iar totul pare să meargă din rău în mai rău.

În loc să caute soluții, mintea repetă obsesiv aceeași întrebare: „De ce eu? De ce mie mi se întâmplă toate?”

În acest articol te invit să pornim de la ceea ce se întâmplă, de fapt, în interior atunci când lucrurile scapă de sub control în exterior, pentru a înțelege cum poți să îți recapeți echilibrul, chiar și în mijlocul haosului, prin câțiva pași simpli și clari.

Buturuga mică răstoarnă carul mare

😣 Sau mai direct spus: nu întotdeauna situațiile mari ne dau bătăi de cap, ci cele mici.

Am observat de-a lungul vieții că am făcut față relativ bine unor situații cu adevărat grele. Am rămas în picioare după pierderi mari sau după vești care mi-au zdruncinat profund viața.

Totuși, nu acestea erau momentele în care simțeam că lucrurile o iau razna – ci situațiile mici și neașteptate din viața de zi cu zi.

Dacă întârzia copilul și nu știam unde este, dacă trimiteam un raport greșit către board, dacă calculam eronat sumele de plată ale unui client sau ratam depunerea unei declarații la ANAF, simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare.

Deși toate acestea se puteau remedia, în interiorul meu se transformau în adevărate crize existențiale din care cu greu mai ieșeam.

Nopți nedormite, scenarii interminabile, frica de consecințe, dar mai ales gândul la ce spune asta despre mine, mă consumau cel mai tare.

Chiar și atunci când făceam lucrurile bine, nu mai aveam încredere. Era de ajuns ca cineva să îmi pună o întrebare și, pe loc, eram convinsă că „am greșit eu ceva”.

Reacția era aproape automată: refăceam, corectam rapid, sperând să nu observe nimeni. Din exterior păream stăpână pe situație, dar în interior era tensiune și agitație.

Această stare de nesiguranță și frică accentua modul în care percepeam tot ce se întâmpla: orice mică problemă părea urgentă, iar reacțiile mele impulsive declanșau un lanț de dificultăți aparent fără sfârșit.

Acela era momentul în care lucrurile o luau razna în jurul meu: cereri neașteptate, urgențe și solicitări care se suprapuneau peste tot ce aveam de făcut. Nu mai aveam pauză să respir sau să gândesc clar, iar la final sfârșeam prin a nu face aproape nimic din ce îmi propusesem, cu o tonă de nemulțumiri.

Cine intră în horă trebuie să și joace

🫡 Când realitatea devine prea aglomerată, nu mai e loc pentru discernământ, ci doar pentru reacție.

Nu provocările în sine mă copleșeau, ci starea mea interioară: frica, nesiguranța și lipsa încrederii mă făceau să pierd complet contactul cu mine. Intram pe pilot automat și reacționam din tiparele mele vechi, nu din stare de prezență.

În loc să gestionez situațiile neprevăzute ca un adult, reacționam ca un copil care se temea să nu greșească, iar această stare amplifica senzația că totul scapă de sub control.

Cu răbdarea treci marea

😌 Când lucrurile scapă de sub control, nu ai nevoie de un plan mai bun, ci de un sistem nervos mai liniștit.

Panica nu apare din senin. Este un răspuns firesc la pierderea reperelor și apare cel mai ușor atunci când ne gândim cu frică la ce urmează sau când nu mai știm ce e prioritar.

În astfel de momente luăm decizii sub presiune și încercăm să controlăm ceea ce nu se poate controla, ceea ce aduce mai multă tensiune și confuzie.

Ce e de făcut?

✅ Logica salvatoare

Dacă în timp ce dau cu aspiratorul mi s-ar inunda baia ce aș face, în primul rând?

Aș continua să dau cu aspiratorul pentru că așa mi-am propus sau aș merge să strâng apa, ca să nu mi se inunde toată casa?

Întotdeauna mă ocup de ceea ce e de făcut acum. În loc să las panica să mă copleșească văd ce este de făcut acum și mă ocup de acel lucru.

3 pași simpli care repun lucrurile la locul lor

1️⃣ Oprește reacția, nu situația

Oprește-te, chiar și pentru câteva clipe și pune pauză între ce se întâmplă și ce faci tu cu ceea ce se întâmplă. Revino la respirație, simte sprijinul picioarelor pe podea și greutatea corpului pe scaun.

În felul acesta îi transmiți corpului că nu ești în pericol, iar mintea începe să se liniștească, reducând lanțul de reacții automate declanșate de frică și nesiguranță.

2️⃣ Clarifică faptele

În panică, mintea amestecă realitatea prezentă cu scenarii, amintiri și frici vechi.

Întreabă-te: „Ce știu sigur acum și ce presupun?”

Acest pas te ajută să vezi situația așa cum este, nu prin filtrul emoțiilor negative.

Claritatea asupra faptelor te ajută să acționezi eficient și să nu alimentezi lanțul de stres și reacții nedorite.

3️⃣ Alege primul lucru de făcut

În loc să te lași copleșit de tot ce trebuie rezolvat deodată, concentrează-te pe primul lucru important din acel moment. Dacă apare altă urgență, evaluează rapid ce e de făcut prioritar și fă doar acel lucru.

Din această stare poți vedea mai clar ce are nevoie de atenția ta acum și ce poate aștepta. Astfel, acțiunea următoare vine firesc din prezent și este una realistă, nu o reacție la presiune.

Imprevizibilul e parte din realitate

Lucrurile o vor mai lua razna, asta face parte din viață. Poate că nu vei bifa toate taskurile. Poate că planul va fi întrerupt de urgențe, cereri sau situații neprevăzute.

Atunci când simți că lucrurile se complică, oprește-te pentru câteva clipe, respiră și întreabă-te: ce este de făcut acum?

Apoi, alege un singur lucru de care să te ocupi și toate se vor așeza pe rând.

Foto: Pixabay